E frumos în Oakland, California: dimineața e un tip care bate toba la intrarea în metrou, seara vine unul care mângâie o pianină. Mai e cineva care aprinde bețișoare parfumate pe stâlpi, miroase a salcâm sau a mango, după caz. Deasupra metroului vâjâie un pasaj rutier conectat la podul dinspre golf, ce șterge în viteză muzicile și mirosurile de bețișoare. Sub pasaje sunt plăpumi, cu oameni în ele.
Pe strada Alcatraz, înspre Emeryville, e un graffiti. O fetiță ca aia din “Exorcistul”, cu ochi furioși, pe fondul întunecat al orașului, dar înconjurată de flori roz cât toate zilele. Pe umăr poartă un trafalet din care picură vopsea galbenă, fața îi e acoperită de un voal, iar pe aura ei galbenă, mai mare decât cele ale sfinților, scrie “The walls are ours” (“Zidurile sunt ale noastre”).Găsești fața lui Yoda ori a vreunui zeu pe cărămizile magazinelor de cartier și ale barurilor chic, pe sub venele autostrăzilor.
Oakland-ul de azi e la limita între ghetou, IT și artă, fiecare în doze aproape egale. Ghetoul e o rămășită – una consistentă – a secolului trecut. Pe străzi sunt panouri care îndeamnă locuitorii să nu cumpere arme pentru prieteni, că e de rău, like seriously.
Orașul a fost mai mereu pe harta americană a furiei: aici au apărut, între altele, Black Panthers și Hells Angels. Criminalitatea a rămas ridicată: doar anul trecut au fost 3.921 de incidente cu focuri de armă. Recent, autoritățile au aplicat un plan, “Operation Ceasefire”, care a stins asemenea puncte roșii în Boston. Oakland-ul se lasă mai greu.
Se mai află aici o concentrație mare de artiști pe kilometru pătrat: nici nu trebuie să intri în galerii, studiouri sau cluburi de jazz ca să afli. Trebuie doar să observi aerul pierdut, melancolic, al multor cetățeni de pe stradă. Bay Area a fost epicentrul mișcării hippie, iar peste decenii mirosul de iarbă a rămas. În 2007, un grup de entuziaști a fondat Oaksterdam University, o instituție ce pregătește viitori specialiști ai “industriei cannabis-ului”. Universitatea are inclusiv un departament de achiziții.
De IT-iști Oakland-ul s-a umplut recent, la ceva vreme după explozia de companii din apropiatul Sillicon Valley. Azi, companii precum Google sau Pixar au sedii imense în Bay Area, iar în jurul lor roiesc start-up-uri. Îi vezi și pe IT-iști pe trotuare, tocilari bine plătiți de care nu mai râde nimeni. Nu au zidurile, dar au cam tot restul. După venirea lor, chiriile au urcat înfiorător, până pe la 1.700 de dolari pentru o locuință decentă. “Băștinașii” au contraatacat, și-au cerut orașul înapoi. Anul trecut, Google a introdus un serviciu de feribot ca să-și aducă angajații ce locuiesc în Oakland la sediul din Mountain View, după ce autobuzele au început să le fie atacate de sărăcime.
Harta evacuărilor din Oakland, între 2007 și 2011. Din studiul “Who Owns Your Neighborhood?
The Role of Investors in Post-Foreclosure Oakland” (iunie 2012) – http://bit.ly/1cwCfdI
Dincolo de conflicte, cele trei lumi ale orașului se încrucișează mereu, iar rezultatele sunt de multe ori spectaculoase.
Ghetou + artă = graffiti și alte proteste mărunte.
Artă + IT = Pixar și alte cele.
IT + ghetou = prostituție, zice Louie, un tip venit în vizită la noul meu coleg de apartament, foarte supărat pe tipii ăștia, care “nu-s decât niște mecanici de computere, dar se cred atât de importanți”. “În afară de limbajul lor tehnic, nu știu nimic, nu pot socializa. Dar au bani, și de aia prostituția s-a ridicat foarte mult”. E o chestiune ce ține de cerere și ofertă, IT și ghetou, iar banii câștigă mereu.
O versiune a acestui articol a fost publicată în revista “Opinia Studențească”