Bere antitero

PS: Pe când îmi ispășeam Erasmus-ul la Bruxelles, mă trezea în fiecare dimineață deșteptătorul pe un post de radio, și mereu era melodia asta, ca într-un Groundhog Day personal:

În următorii zece ani, Bruxelles-ul a rămas așa, banală capitală a Europei. Bruxellezii au continuat să-și plimbe câinii minusculi, turiștii au continuat să mănânce gauffres și frittes și ciocolată prin Grand Place, funcționarii europeni au continuat să-și plimbe trollerele între instituții, aeroporturi și hoteluri. Apoi, peste oraș a căzut frica.

Un prieten care lucrează la câteva zeci de metri de stația Maalbeek a auzit bubuitura, apoi țipetele. Imediat după aceea, clădirea în care lucra a fost evacuată. Seara a pornit pe jos spre casă, unde a luat cina și s-a uitat la televizor.

Orașul e încă în stare de șoc. Camioanele armatei au devenit parte din peisajul urban: vezi soldați cu mitraliere în fața hotelurilor, a instituțiilor europene, prin stații de autobuz. La gura de metrou Roodebeek sunt patru-cinci soldați cu mitraliere care cer buletine și verifică bagaje. Pe panourile cu reclame de pe peron e un mesaj din partea regiei de transport, STIB, cu o inimă îndoliată: “Bruxelles #cestnoustous”. Metroul circulă rar, iar când circulă sare câte două-trei stații odată.

La știrile TV dublate pentru surdo-muți, o femeie imită în mod repetat mitraliere și pistoale.   

Se întâmplă un lucru rar: vezi steaguri ale Belgiei pe balcoane, trecători înfășurați în tricolor. Devenise clișeu să crezi că Belgia nu există ca țară, că e doar un paravan pentru o luptă surdă între Flandra și Valonia. Belgia există.

Un grup de refugiați irakieni și sirieni s-a strâns în fața centrului Petit-Château, cu mesaje împotriva violenței. Sirianul Marwan, ajuns în Belgia acum șapte luni, a organizat manifestația. Zice că a fugit de terorism ca bombele să-l ajungă acum din urmă aici. Un alt refugiat colorează cu o cariocă un steag al Irakului.

În “Ziua de după”, cum o numesc televiziunile, au fost momente de reculegere, îmbrățișări gratuite, noi mesaje pe asfaltul bulevardului Anspach. Pe treptele Bursei, lumea bea bere, pentru a arăta că Bruxelles-ul nu se sperie prea ușor. Berea a devenit simbol al rezistenței împotriva terorismului.