Ce știe finlandezul despre corupție

 

Lumea râde periodic de Risto Uimonen, cu toate că Risto Uimonen e mereu serios și impune respect, cu părul său alb, aranjat, cu ochelarii lui pătrățoși cu ramă neagră, în costumele lui bine croite. Ca președinte al Consiliului pentru Mass Media din Finlanda, Risto Uimonen merge adesea pe la conferințe internaționale de jurnalism, și mai de fiecare dată se ajunge la o discuție despre corupție. Risto Uimonen le zice colegilor din alte țări că nu există corupție în Finlanda, și atunci în jur se aud negreșit râsete.

“Ei zic că nu există vreun loc în lume fără corupție. Eu le zic că greșesc. (…) Nu știu dacă suntem naivi, dar ceea ce vă zic eu și ceea ce arată comparațiile internaționale e adevărat: nu suntem cu totul lipsiți de corupție, dar suntem printre cele mai puțin corupte țări și suntem fericiți așa”, spune jurnalistul. L-am întâlnit anul trecut, într-o după-amiază, în biroul lui din Helsinki. Am vorbit cam o oră și a fost al naibii de plictisitor.

Cu puține luni înainte, scrisesem despre formele absurde ale corupției din România. Citisem știrile despre primari aleși în timp ce erau în pușcărie, despre mitinguri de susținere pentru politicieni acuzați de corupție, despre singurătatea celor ce li se opun. Întâlnisem faraoni locali, indivizi cu ghiuluri care trecuseră prin pușcării, pe alții care se pregăteau să intre, mereu nevinovați și transpirați. Plus Dan Diaconescu.

Am vrut să văd cum o fi în polul opus, care-i treaba într-o țară aflată an după an în fruntea topurilor internaționale, când vine vorba de nivelul scăzut al corupției. Chiar se poate ca politicienii să nu-ți bage mereu mâna în buzunar până la cot? Despre ce scriu ziarele, în cazul ăsta? De ce sunt finlandezii așa cum sunt? Nu cumva sunt cam naivi și de fapt au corupție, dar e ceva mai rafinată decât prin alte părți?

Percepția asupra corupției în diferite țări (2014)

1. Danemarca
2. Noua Zeelandă
3. Finlanda
(…)
69. Bulgaria
69. Grecia
69. Italia
69. România
(…)
173. Sudan
174. Coreea de Nord
174. Somalia

SURSA: Corruption Perception Index 2014

(Transparency International)

O brușură a Parchetului finlandez conține procurori care zâmbesc din birou sau de pe malul unei ape. În 2013, doar 3% dintre finlandezi spuneau că au avut de-a face cu un act de corupție sau au fost martori la un asemenea caz în ultimele 12 luni, spre deosebire de 25% dintre lituanieni ori de 14% dintre români, arată un Eurobarometru realizat la cererea Comisiei Europene. 9% dintre finlandezi considerau că viața de zi cu zi le este afectată de corupție, față de o medie europeană de 26%. În timp ce 36% dintre europeni se plângeau de corupția din poliție, 3% dintre finlandezi acuzau același lucru. Cifrele sunt destul de asemănătoare pentru corupția din sănătate sau justiție. Alte comparații sunt disponibile aici.

Am întrebat-o pe Tuija Brax, fost ministru al justiției între 2007 și 2011 și actual parlamentar, care-i explicația pentru cifrele astea. Încrederea între membrii societății ar fi în capul listei de motive, susține ea.

“Din moment ce suntem 200 de membri ai Parlamentului și în jur de 5 milioane de oameni, banii nu pot juca un rol atât de important. E mereu cineva care ți-a fost coleg de școală sau vecin, e mereu cineva care cunoaște pe cineva, nu poți avea pe cineva cu conexiuni dubioase care să fie ales fără ca publicul să afle. E nevoie doar de un telefon din partea unui fost vecin la ziarul local, iar ei vor începe să investigheze.”
Tuija Brax,
fost ministru finlandez al justiției

Frica politicienilor de a fi etichetați drept corupți a crescut în special după un scandal care prin alte părți ar fi trecut la “mărunțiș”. În 2008, un lider al coaliției la putere a menționat că la alegerile din anul precedent n-a precizat sursa unor bani folosiți în campanie. Comentariul, aruncat într-un talk-show, a inflamat scena politică și presa finlandeză. Au ieșit la lumină multe asemenea situații, în care politicienii primeau fonduri de campanie fără a fi transparenți cu privire la sursa acestora. În cele mai multe cazuri, nu era vorba de bani mulți, câteva mii de euro. Ca ministru al justiției, Brax a făcut reguli mai stricte pentru următoarele alegeri.

“Din afară, scandalul acesta n-a însemnat nimic, erau doar «bani de buzunar». Dar la scala noastră, faptul că mai mulți politicieni aleși în parlament au primit 10.000 de euro sau 5.000 de euro din această sursă nedezvăluită a fost un scandal. Oamenii erau furioși și – trebuie să spun – speriați de asta”, povestește Brax.

De atunci, toată lumea merge pe vârfuri, nimeni nu vrea să fie următoarea față într-un ziar. “Există această frică bună, de a nu fi etichetat drept «corupt», chiar dacă ar fi vorba de 1.000 de euro sau mai puțin. Au fost mai puțini bani folosiți, iar rolul finanțărilor de partid a fost mai mic.”

În general însă, n-a fost nevoie de asemenea reforme. Încrederea între oameni e o plasă cu ochiuri fine, de care hoțiile nu trec. Spre deosebire de alte țări europene, în care curățirea de corupție a fost un proces greoi, impus prin legi negociate la virgulă, finlandezii au creat o societate în care rădăcinile corupției să nu găsească sol fertil.

Cinstea, moderația și binele comun sunt componente ale finlandezului de rând. Iar când știe că cel de lângă el e construit la fel, poate avea încredere în el, chiar dacă e politician. În limba de lemn a experților europeni, nivelul scăzut al corupției are cauze “structurale și sistemice”. Un ghid al Ministerului Afacerilor Externe de la Helsinki mai menționează drept factori rolul femeii în societate și sistemul de educație, unul din cele mai bune din lume.

Punctele forte ale Finlandei în lupta anti-corupție

• O bază de valori ce include moderația, reținerea și binele comun;
• Structuri care monitorizează abuzurile puterii;
• Multe femei în politică;
• Venituri decente pentru toată lumea;
• Un sistem de educație performant.

SURSA: Combating Corruption. The Finnish Experience, Ministry of Foreign Affairs of Finland;

Risto Uimonen a copilărit într-un oraș aflat la 600 de kilometri de Helsinki, spre nord. Când familia pleca de acasă, ușa rămânea descuiată, în caz că vine cineva să stea acolo pentru o vreme. Ceva-ceva s-a schimbat, după o vreme: “Mai târziu, părinții mi-au zis că e mai bine să încuiem ușa. Aveam un cârlig chiar lângă ușă și puneam cheia acolo. Așa că oricine venea putea să o vadă și să deschidă ușa. Dar faptul că ușa e încuiată le spunea că nu e nimeni acasă. Era un obicei, peste tot în Finlanda.”

Finlandezii își poartă cu mândrie coronițele pe la Bruxelles ori Strasburg și se ambiționează și mai tare când vreo altă țară nordică le-o ia înainte. Când Consiliul Europei a recomandat țărilor membre să introducă în legislație un paragraf despre “folosirea nepotrivită a puterii”, un termen vast și neclar, majoritatea țărilor nu și-au bătut capul cu așa ceva. Însă după aia, când norvegienii au născocit totuși un paragraf care să urmeze respectiva recomandare, la Helsinki s-au ridicat voci care au cerut același lucru.

Tuija Brax spune că, indiferent cât și-ar bate capul grupurile de experți pentru a încropi un paragraf în Codul Penal despre “folosirea nepotrivită a puterii”, acesta ar sfârși prin a genera confuzie prin tribunale: “La nivelul Ministerului Justiției, am încercat să introducem asta în Codul Penal. Dar n-am putut veni cu niciun exemplu concret sau cu o cale să punem asta pe hârtie… Avem această tradiție foarte strictă în Finlanda, ca tot ceea ce ține de Codul Penal trebuie să fie precis. Nu se poate ca un paragraf să poată fi interpretat în timpul procesului, ar fi ca în lumea lui Kafka. De aceea am refuzat să facem modificarea”.

Între cei care au susținut acea propunere s-a numărat și unul dintre șefii Procuraturii. “Când l-am întâlnit, i-am spus: «Știi că [specialiștii] au lucrat la asta ani de zile și n-au găsit o formulare bună pentru un paragraf? Nici tu n-ai reușit. Așa că de ce împrăștii vorba?» Și mi-a spus: «E atât de păcat că n-avem acest paragraf, iar Norvegia îl are…»”.

Finlanda are din 2007 un Birou Național de Investigații (National Bureau of Investigation), care se ocupă inclusiv de criminalitatea economică și de corupție. Pare o fi o structură stufoasă, însă la data ultimului raport al Comisiei Europene, acolo lucra un singur ofițer, care să monitorizeze eventualele cazuri de corupție.

“Numărul extrem de mic de cazuri de corupție ar putea indica lipsa unei monitorizări și a unor sisteme de raportare eficiente în admnistrația publică și mediul de afaceri. Ar putea sugera de asemenea abordări greșite în rândul autorităților care se ocupă de combaterea și expunerea cazurilor de corupție”, susțin reprezentanții Biroului. Tuija Brax e sătulă de asemenea afirmații: “E un lucru care se spune foarte des, în seminariile cu privire la corupție. Mai întâi mergi la toate rapoartele: Transparency International, OECD, care reflectă situația corupției din Finlanda, din toate perspectivele, și care concluzionează că suntem națiunea care, alături de Danemarca, are cel mai mic nivel de corupție. Și după aceea ții un seminar de o zi, tot spunând: «Trebuie să fie ceva»… Și restul zilei ne gândim că trebuie să fie ceva, nimeni n-a găsit, dar noi o să găsim. Aceasta este cea mai comună frază folosită: «Sunt lucruri care nu sunt considerate ilegale», dar sunt corupție. Și cineva vine și întreabă: «Puteți să-mi dați un exemplu?» Și cade tăcerea. Asta e problema cu ei.”

Repere

• Populație: 5,4 milioane;                  
• Suprafață: 338.424 km pătrați;
• Organizare politică: republică parlamentară;
• Președinte: Sauli Niinistö;
• Prim-ministru: Alexander Stubb;
• PIB pe cap de locuitor (est. 2014): 50.450 dolari.

Sursa: Wikipedia.org

Pericole există însă, și vin din afară. Nici nu trebuie căutat prea departe, spune Brax: “Probabil cea mai mare graniță din întreaga lume când vine vorba de nivelul corupției e cea dintre Rusia și Finlanda”. Mai încolo sunt Letonia și Lituania, iarăși țări cu probleme, iar și mai la vale sunt Balcanii și apucăturile sale.

“Suntem atenți tot timpul la aceste mici semnale care arată că felul în care funcționează restul lumii ar putea ajunge și în țara noastră. (…) Întrebarea e: o să dureze la nesfârșit această cultură și acest cadru legal pe care le avem în Finlanda, va rezista această încredere între oameni? În Finlanda, «you lose face», precum în Japonia, dacă ești prins că ești corupt. Este un lucru foarte grav aici, în alte țări nordice e la fel. Dar când te duci în cealaltă parte a Golfului Finlandei, în țările baltice, întâlnești o atitudine diferită: toată lumea face asta, peste tot, și e puțin stupid să nu faci parte din asta, de vreme ce pierzi bani dacă nu intri în joc.”

Tuija Brax,
fost ministru finlandez al justiției

Obiceiul de a ține casa descuiată a cam dispărut, spune Risto Uimonen. “Au venit oameni din alte țări și au apărut spărgători peste tot, așa că trebuie să încuiem. (…) Din păcate, mergem în direcția greșită. Pentru că atât de mulți străini se mută aici, în Finlanda, și aduc obiceiuri proaste. Și se pare că nu deprind bunele obiceiuri de aici. Încet, dar sigur, obiceiurile rele par să se împrăștie peste tot.”